hoți
/ho'ʦi/Etimologie
Din hoț.
Definiții
- (v.intranz.) (rar) a duce o viață de hoț.
- (v.tranz.) a fura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | hoțea | hoțeau |
hoț
/hoʦ/Etimologie
Cuvânt autohton
Definiții
- o persoană care fură.
- (Adjectival) care fură; (cu sens atenuat) viclean.
- (Fam.) om ștrengar, șiret.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hoț | hoți |
| genitiv-dativ | hoțului | hoților |
| vocativ | hoțule | hoților |
| articulat | hoțul | hoții |
Sinonime: ștrengar, pungaș, prădător, lotru, furător, robalău, chesăgiu, fur, coțcar, manglitor, șut, șutitor, teșcar
Proverbe & zicători
- „Lacătul nu se pune la ușă pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți.”Înțelepciune și prostie
- „De n-ar fi păgubași, n-ar fi nici hoți.”Bani și avereMinciună și înșelăciune
- „De n-ar fi păgubași n-ar fi nici hoți”Bani și avereMinciună și înșelăciune
- „De n-ar fi hoți, n-ar trebui nici temniță”Minciună și înșelăciune
- „De n-ar fi hoții, n-ar fi hoți”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică