← înapoi la căutare

hoit

/hojt/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din maghiară dialectală holt (= halott).

Definiții

cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș.
(fig.) (pop.) om mare, gras și greoi în mișcări.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	hoit	hoituri
genitiv-dativ	hoitului	hoiturilor
vocativ	hoitule	hoiturilor
articulat	hoitul	hoiturile

Proverbe & zicători

„Lupii se țin după oi și corbii după hoit.”Animale Natură
„Unde e hoitul, acolo se adună corbii”Animale Natură
„A fi văzut hoituri mari”Moarte
„Lupii se țin după oi și corbii după hoit”Animale
„De departe corbii simt hoitul”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică