haz
/haz/Etimologie
Din turcă haz.
Definiții
- stare de bună dispoziție, de voioșie; veselie.
- calitatea cuiva de a înveseli pe cei din jur prin firea sa veselă, prin glume sau prin vorbe spirituale.
- (înv.) plăcere, bucurie (pe care o simte cineva sau pe care o faci cuiva).
- calitatea cuiva de a plăcea (prin veselie, spirit, farmec, grație etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | haz | hazuri |
| genitiv-dativ | hazului | hazurilor |
| vocativ | hazule | hazurilor |
| articulat | hazul | hazurile |