har
/har/Etimologie
Din slavă (veche) chari.
Definiții
- (în religia creștină) dar, ajutor spiritual, grație divină acordată omului.
- puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult.
- calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; (p.ext.) talent, vocație, dar.
- (înv.) dar sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | har | haruri |
| genitiv-dativ | harului | harurilor |
| vocativ | harule | harurilor |
| articulat | harul | harurile |