hărnicie
/hər.ni'ʧi.e/Etimologie
Din harnic + sufixul -ie.
Definiții
- zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hărnicie | — |
| genitiv-dativ | hărniciei | — |
| vocativ | hărnicie | — |
| articulat | hărnicia | — |