guri
/ˈgurʲ/Etimologie
Din gură.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru gură.
gură
/'gu.rə/Etimologie
Din latină gula.
Definiții
- cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; organ al vorbirii.
- deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație.
Exemple
- "Deschide gura și spune 'aaa' ", l-a auzit pe doctor.
- Gura vasului, gura fluviului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gură | guri |
| genitiv-dativ | gurii | gurilor |
| articulat | gura | gurile |
Sinonime: 1: (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. și Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău
Proverbe & zicători
- „Bine că nu a dat Dumnezeu omului mai multe guri”Vorbă și tăcere
- „Când s-avea guri, capul a lu' s-avea.”Vorbă și tăcere
- „Cine caută guri.”Vorbă și tăcere
- „Sacul cu două guri nu-l poți umple”
- „Mai multe guri”Vorbă și tăcere
- „Femeia are multe guri, și cere multe”Femeie și bărbat
- „Al dule mâini multe, afurisite guri multe”Muncă și lene
- „Multe guri afurisite.”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică