gură
/'gu.rə/Etimologie
Din latină gula.
Definiții
- cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; organ al vorbirii.
- deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație.
Exemple
- "Deschide gura și spune 'aaa' ", l-a auzit pe doctor.
- Gura vasului, gura fluviului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gură | guri |
| genitiv-dativ | gurii | gurilor |
| articulat | gura | gurile |
Sinonime: 1: (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. și Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău