graniță
/'gra.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară границa (granica), sârbocroată granica.
Definiții
- limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială.
- (p.gener.) (fig.) limită, margine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | graniță | granițe |
| genitiv-dativ | graniței | granițelor |
| vocativ | graniță | granițelor |
| articulat | granița | granițele |