glumeț

/ɡluˈmeʦ/

adjectiv?

Etimologie

Din bulgară глумek (glumec).

(despre oameni) care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru.
(despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) care provoacă râsul; hazliu.

„A-l spurca (pe cineva) pupăza. "(a auzi, pe nemâncate, pupăza cântând pentru prima oară într-un an; glumeț) a vedea o femeie goală)”Femeie și bărbat Natură Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică