← înapoi la căutare

glas

/glas/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) glasŭ.

Definiții

  1. ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifică omului de a emite sunete articulate; voce.
  2. (la pl.) murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent).
  3. ciripit sau cântec al păsărilor.
  4. strigăt produs de unele animale.
  5. (fig.) zgomot produs de vânt, de o apă etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor.
  6. (fig.) (înv.) veste, știre.
  7. denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească răsăriteană.
  8. fiecare dintre cele opt moduri fundamentale după care se execută cântările bisericești.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativglasglasuri
genitiv-dativglasuluiglasurilor
vocativglasuleglasurilor
articulatglasulglasurile

glasul

/ˈgla.sul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din glas.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru glas.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică