glas
/glas/Etimologie
Din slavă (veche) glasŭ.
Definiții
- ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifică omului de a emite sunete articulate; voce.
- (la pl.) murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent).
- ciripit sau cântec al păsărilor.
- strigăt produs de unele animale.
- (fig.) zgomot produs de vânt, de o apă etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor.
- (fig.) (înv.) veste, știre.
- denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească răsăriteană.
- fiecare dintre cele opt moduri fundamentale după care se execută cântările bisericești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | glas | glasuri |
| genitiv-dativ | glasului | glasurilor |
| vocativ | glasule | glasurilor |
| articulat | glasul | glasurile |