glasa

/gla'sa/

verb?

Etimologie

Din franceză glacer.

(v.tranz.) a acoperi o prăjitură, o bomboană, un fruct sau o mâncare cu o glazură; a glazura.
(v.tranz.) a da lustru sau apret unui obiect (de piele).

Caz	Singular	Plural
verb	glasa	glasau

„După glas cunoști pe om și pe dobitoc.”Vorbă și tăcere Animale
„Nu la glas, ci la dulceața glasului.”Vorbă și tăcere
„După glas cunoști pe om și pe dobitoc”Vorbă și tăcere Animale
„Nu la glas, ci la dulceața glasului”Vorbă și tăcere
„Glas de câine nu merge în cer”Animale
„Merit, merit cu glas mare să strigi și să grăiești când în joc e dreptatea”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică