ghiocel
/gi.oˈʧel/Etimologie
Din ghioc + sufixul -el.
Definiții
- (bot.) (Galanthus nivalis) mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghiocel | ghiocei |
| genitiv-dativ | ghiocelului | ghioceilor |
| vocativ | ghiocelule | ghioceilor |
| articulat | ghiocelul | ghioceii |
Sinonime: (bot.) (reg.) aișor, clopoței (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), primăvăriță, primăvăruță, pur, (Olt.) tontoroșel