garduri
/ˈgar.durʲ/Etimologie
Din gard.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru gard.
gard
/gard/Etimologie
Din albaneză gardh, slavă (veche) gradŭ.
Definiții
- construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc.
- împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui.
- (sport) fiecare dintre obstacolele în formă de gard de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gard | garduri |
| genitiv-dativ | gardului | gardurilor |
| vocativ | gardule | gardurilor |
| articulat | gardul | gardurile |
Proverbe & zicători
- „Cine sare garduri multe îi dă (intră) câte un”Noroc și soartă
- „A sări (peste) garduri”
- „Un sare-garduri”
- „Nu stau colacii pe garduri”Bani și avere
- „Acolo-s plăcintele pe garduri”Mâncare și băuturăNoroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică