găvan
/gə'van/Etimologie
Din bulgară ваган (vagan), sârbocroată vagan.
Definiții
- (pop.) scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect.
- orbita ochiului.
- obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conținutul unui astfel de vas.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | găvan | găvane |
| genitiv-dativ | găvanului | găvanelor |
| vocativ | găvanule | găvanelor |
| articulat | găvanul | găvanele |