gărgăun
/gər.gə'un/Etimologie
Origine necunoscută. Probabil un cuvânt onomatopeic format pe baza lui garg, care este o rădăcină expresivă, ale cărei derivații desemnează insecte.
Definiții
- (Vespa crabro) viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară.
- (fig.) (la pl.) pretenții nejustificate, fumuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gărgăun | gărgăuni |
| genitiv-dativ | gărgăunului | gărgăunilor |
| articulat | gărgăunul | gărgăunii |
Sinonime: 1: bărzăun, (reg.) băzgăun, bâzălău, bâzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi