furnicar
/fur.ni'kar/Etimologie
Din latină populară *formicarius sau *formīcārium < formīca („furnică”). Înrudit cu italiană formicaio, portugheză formigueiro, spaniolă hormiguero, catalană formiguer și friulană furmiâr.
Definiții
- (entom.) ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici.
- (entom.) totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi.
- (fig.) mulțime (de oameni) care mișună.
- (ornit.) albinărel.
- (zool.) (Myrmecophaga, mai ales Myrmecophaga jubata) mamifer din America de Sud, cu capul lung și îngust, cu botul ascuțit, cu limba lungă și cleioasă, care se hrănește cu furnici.
Exemple
- Un furnicar de furnici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furnicar | furnicare |
| genitiv-dativ | furnicarului | furnicarelor |
| vocativ | furnicarule, furnicare | furnicarelor |
| articulat | furnicarul | furnicarele |
Sinonime: 1: (entom.) mușuroi, 1: (ornit.) albinărel, prigorie, 2: (zool.) urs furnicar