furi

Etimologie

Din fura.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru fura.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru fura.

Etimologie

Din latină fur, furis.

Definiții

1. (înv.) hoț, tâlhar.

Declinare

Etimologie

Din latină furare.

Definiții

1. (v.tranz.) a-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda.
2. a răpi pe cineva.
3. (fig.) a lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde.
4. (v.refl.) (neobișnuit) a pleca pe furiș; a fugi.
5. (fig.) a fermeca, a vrăji.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru fura.

Exemple

• A furat un stilou.
• L-au furat hoții.
• A furat un bun străin.
• Vântul i-a furat pălăria.
• L-a furat frumusețea naturii.

Declinare

Sinonime: 1: -și însuși, lua, sustrage, (rar) hoți, (reg.) șuchea, șuchiri, (prin Transilv.) ciușdi, (prin Bucov.) hărșni, (Mold.) pașli, (Transilv.) pili, (înv. și fam.) sfeterisi, (înv., în Transilv.) șpilui, (fam.) ciordi, subtiliza, șparli, șterge, șterpeli, (arg.) mangli, panghi, prăda, pungăși, șucări, șuti, 2: răpi, -și însuși, sustrage, (fam.) șterpeli, (arg.) furgăsi, furlua