(v.tranz.) a-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda.
a răpi pe cineva.
(fig.) a lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde.
(v.refl.) (neobișnuit) a pleca pe furiș; a fugi.
(fig.) a fermeca, a vrăji.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru fura.
furi — substantiv
(înv.) hoț, tâlhar.
furi — verb
forma de persoana a II-a singular la prezent pentru fura.
forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru fura.