fistic
/fisˈtik/Etimologie
Din turcă fıstık, care provine din arabă فستق (fistaq) < persană پسته (pista). Confer neogreacă φιστίκι (fistíki), latină medie festechum, franceză fustet și spaniolă alfóncigo Confer și forma paralelă din persană پسته (pista), de unde neogreacă πιστάϰη (pistáki), latină medie pistacia, franceză pistache, spaniolă pistacho, slavă pistikŭ.
Definiții
- (bot.) (Pistacia vera) arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili.
- (p.ext.) fruct al fisticului, cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust.
Exemple
- Înghețată cu fistic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fistic | fistici, fisticuri |
| genitiv-dativ | fisticului | fisticilor, fisticurilor |
| vocativ | fisticule | fisticilor, fisticurilor |
| articulat | fisticul | fisticii, fisticurile |