fiert

Etimologie

Din verbul a fierbe. Probabil din latină populară *fertus, formă scurtă pentru *fervitus < latină ferveō, fervere („a fierbe, a arde”). Confer aromână hertu și dialectul din Apulia fiersetu.

Definiții

1. (despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) care a fost supus fierberii.
2. (despre alimente) preparat prin fierbere.
3. (fig.) necăjit, supărat, amărât.

Antonime: crud

Etimologie

Din fierbe.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru fierbe.

Etimologie

Din latină fervere.

Definiții

1. (v.intranz. și tranz.) a trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață.
2. (v.intranz.) (despre unele lichide și amestecuri) a fi în stare de efervescență (din cauza fermentării).
3. (v.intranz. fig.) (despre apa unui râu, a unei mări etc.) a se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase.
4. (v.intranz.) (despre alimente) a se afla introdus într-un lichid care fierbe, pentru a deveni bun de mâncat.
5. (v.tranz.) a supune un corp acțiunii fierberii apei.
6. (v.intranz. fig.) (despre oameni) a fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat.
7. (v.tranz.) a necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune.
8. (v.tranz.) (rar) a pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace.
9. (v.intranz. fig.) (despre spații din natură) a vui, a răsuna, a clocoti de zgomot.

Exemple

• Ceainicul fierbe.
• Apa fierbe.
• Mustul fierbe.
• Fierb rufele.
• Fierb firele de tort.
• Valea fierbe.

Declinare

Sinonime: 5: coace, opări, 8: (Transilv.) coace, 9: clocoti