făgaș
/fəˈgaʃ/Etimologie
Din maghiară vágás.
Definiții
- urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul.
- scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii.
- (fig.) direcție, drum.
Exemple
- Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | făgaș | făgașuri |
| genitiv-dativ | făgașului | făgașurilor |
| vocativ | făgașule | făgașurilor |
| articulat | făgașul | făgașurile |