verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a învăța, a povățui, a sfătui; (p.ext.) a mustra, a dojeni.
- (v.tranz.) a bate capul (cuiva); a cicăli.
- (v.intranz.) (rar) a exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | dăscălea | dăscăleau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din neogreacă δάσκαλος (dáskalos), din greacă διδάσκαλος (didáskalos, „profesor, instructor”) (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban). Confer albaneză dhaskalj, bulgară даскал (daskal) și sârbo-croată daskal.
Definiții
- (înv.) învățător (la țară); (p.ext.) profesor.
- rarom de știință; învățat, savant.
- (fig.) inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu.
- cântăreț de biserică, diac, psalt, cantor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dascăl | dascăli |
| genitiv-dativ | dascălului | dascălilor |
| vocativ | dascălule | dascălilor |
| articulat | dascălul | dascălii |