dopul
/ˈdo.pul/Etimologie
Din dop.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dop.
dop
/dop/Etimologie
Din dialectul săsesc dop.
Definiții
- bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unul vas îngust etc.; astupuș.
- bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă.
- piesă de metal cu care se închide o conductă.
- cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dop | dopuri |
| genitiv-dativ | dopului | dopurilor |
| vocativ | dopule | dopurilor |
| articulat | dopul | dopurile |
Proverbe & zicători
- „Și-a găsit tigaia dopul.”FamilieDragoste și iubire
- „Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul.”Familie
- „Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea”FamilieFemeie și bărbat
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică