← înapoi la căutare

domni

/domˈni/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru domn.

domni

/domˈni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din domn.

Definiții

  1. (v.intranz.) a conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn.
  2. (v.intranz.) (fig.) a fi stăpânitor, a stăpâni.
  3. (v.intranz.) a o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă.
  4. (v.intranz.) (fig.) (despre o înălțime, o clădire etc.) a domina.

Exemple

  • Între noi va domni pacea.

Declinare

CazSingularPlural
verbdomneadomneau

domn

/domn/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină dom (i)nus.

Definiții

  1. termen de politețe pentru un bărbat.
  2. (fam.; la voc.) termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etc.
  3. soț.
  4. (pop.) orășean.
  5. persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân.
  6. titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu.
  7. dumnezeu; isus Cristos.
  8. (la voc.) exclamație, invocație impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză.

Exemple

  • Doamne, ce vorbă ți-a ieșit din gură!

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdomndomni
genitiv-dativdomnuluidomnilor
vocativdomnuledomnilor
articulatdomnuldomnii

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică