dejuga
/de.ʒu'ga/Etimologie
Din latină *disjugare.
Definiții
- (v.tranz.) a scoate boul din jug.
- (v.intranz.) (fig.) (rar) a ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dejuga | dejugau |
Proverbe & zicători
- „La rea moară am dejugat”Noroc și soartă
- „A dejuga de la moară la făcău”Timp
- „A dejuga boii de la car”Muncă și lene
- „A dejugat căruța”Noroc și soartă
- „La rea mâră am dejugat”Noroc și soartă
- „A dejuga de la mâră la făcău”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică