dăscăliță
/dəs.kə'li.ʦə/Etimologie
Din dascăl + sufixul -iță.
Definiții
- (pop.; rar) învățătoare (la țară); (p.ext.) (fam.) profesoară.
- soție de dascăl.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dăscăliță | dăscălițe |
| genitiv-dativ | dăscăliței | dăscălițelor |
| vocativ | dăscăliță | dăscălițelor |
| articulat | dăscălița | dăscălițele |