cățelul
/kəˈʦe.lul/Etimologie
Din cățel.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cățel.
cățel
/kə'ʦel/Etimologie
Din latină catellus.
Definiții
- pui de câine; (p.ext.) pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele).
- (fig.) om lingușitor și fără scrupule.
- fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cățel | căței |
| genitiv-dativ | cățelului | cățeilor |
| vocativ | cățelule | cățeilor |
| articulat | cățelul | cățeii |
Proverbe & zicători
- „Ne-avem bine, ca cățelul cu purcelul.”AnimalePrietenie și dușmănie — despre caracterul complementar al unei relații
- „A asculta cățelul pământului.”AnimaleNatură
- „A asculta cățelul pământului”Animale
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică