← înapoi la căutare

cărăuș

/kə.rəˈuʃ/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din a căra + sufixul -uș.

Definiții

căruțaș.
(art.) numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	cărăuș	cărăuși
genitiv-dativ	cărăușului	cărăușilor
vocativ	cărăușule	cărăușilor
articulat	cărăușul	cărăușii

Proverbe & zicători

„Chiria deșteaptă pe cărăuș.”Bani și avere Muncă și lene
„Nevoia te învață a fi și cărăuș.”Noroc și soartă Muncă și lene
„Chiria deșteaptă pe cărăuș”Muncă și lene Bani și avere
„Nevoia învață pe cărăuș”Noroc și soartă Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică