← înapoi la căutare

căpețel

/kə.pe'ʦel/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină capitellum.

Definiții

bucățică mică (din ceva).
colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	căpețel	căpețele
genitiv-dativ	căpețelului	căpețelelor
vocativ	căpețelule	căpețelelor
articulat	căpețelul	căpețelele

Proverbe & zicători

„Împrumuți pentru dobândă și pierzi și capetele.”Bani și avere Noroc și soartă
„Se ceartă de 'și mai mănâncă capetele”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică