cârmă

/'kɨr.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) krŭma.

piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcații, a unei nave sau a unui aparat de zbor.
(fig.) conducere, cârmuire, guvernare.

„Până a nu lua cârma în mână, întâi la lopată să te înveți.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Cea mai mare corabie, fără o cârmă”Natură
„Cârma vizitiului, frâul se înțelege”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică