cuptorul
/kupˈto.rul/Etimologie
Din cuptor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cuptor.
cuptor
/kup'tor/Etimologie
Din latină *coctorium.
Definiții
- construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru preparare de mâncare.
- o mașină de gătit, în care se coc prăjituri sau alte preparate.
- instalație industrială folosită în principal pentru topirea metalului.
- (meteor.) căldură mare în timpul verii.
- (defectiv de plural) (pop.) a șaptea lună a anului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuptor | cuptoare |
| genitiv-dativ | cuptorului | cuptoarelor |
| vocativ | cuptorule | cuptoarelor |
| articulat | cuptorul | cuptoarele |
Sinonime: 1-2: vatră, 3: furnal, 4: toropeală, zăpușeală, 5: iulie
Proverbe & zicători
- „La cuptorul cald puține lemne trebuiesc.”Muncă și leneBani și avere
- „La cuptorul cald puține lemne trebuiesc”Muncă și lene
- „La cuptorul cald nu trebuie foc mult”Muncă și lene
- „Cuptorul bun face pâine bună”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică