cumpătare

/kum.pə'ta.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a (se) cumpăta.

„La mâncare să aibi cumpătare, și la băutură să fii cu măsură.”Mâncare și băutură Sănătate și boală
„La mâncare să ai cumpătare”Mâncare și băutură
„La mâncare să alibi cumpătare”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică