culcat
/kul'kat/Etimologie
Din a culca.
Definiții
- culcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culcat | culcate |
| genitiv-dativ | culcatului | culcatelor |
| vocativ | culcatule | culcatelor |
| articulat | culcatul | culcatele |
culcat
/kul'kat/Etimologie
Din a culca.
Definiții
- așezat în poziție orizontală.
Proverbe & zicători
- „Capul plecat, pururea nevătămat, iar cel de potrivă, pururea culcat.”Înțelepciune și prostieSănătate și boală
- „Asară m-am culcat bolovan”
- „A pățit ca țiganul, când s-a culcat în tindă”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică