culcat
/kul'kat/Etimologie
Din a culca.
Definiții
- culcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culcat | culcate |
| genitiv-dativ | culcatului | culcatelor |
| vocativ | culcatule | culcatelor |
| articulat | culcatul | culcatele |
culcat
/kul'kat/Etimologie
Din a culca.
Definiții
- așezat în poziție orizontală.
culca
/kul'ka/Etimologie
Din latină collǒcāre (Diez, I, 123; Pușcariu 435; Candrea-Dens., 1005; REW 2052; DAR), sau, după Lausberg 26, de la cōlǒcāre, formă atestată, în care ō a trecut la ŭ după sincopă.
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească).
- (v.refl. recipr.) (fam.) a avea raporturi sexuale cu cineva.
- (v.tranz.) a adăposti peste noapte.
- a pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare).
- (v.tranz.) a pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva.
- (v.refl.) (despre plante) a se pleca, a se îndoi spre pământ.
Exemple
- S-a culcat puțin după-amiază.
- Se culcă la pământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | culca | culcau |
Sinonime: 1: se întinde, se lungi, se trânti, (înv.) se tinde, 3: găzdui, 5: (se) așeza, (se) așterne, (se) întinde, (se) lungi, (se) pune, 6: apleca
Antonime: a (se) culca: (se) deștepta, (se) scula
Proverbe & zicători
- „Capul plecat, pururea nevătămat, iar cel de potrivă, pururea culcat.”Înțelepciune și prostieSănătate și boală
- „Asară m-am culcat bolovan”
- „A pățit ca țiganul, când s-a culcat în tindă”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică