croitorul
/kro.iˈto.rulEtimologie
Din croitor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru croitor.
croitor
/kro.iˈtor/Etimologie
Din a croi + sufixul -tor.
Definiții
- meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.
- insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo).
- mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | croitor | croitori |
| genitiv-dativ | croitorului | croitorilor |
| vocativ | croitorule | croitorilor |
| articulat | croitorul | croitorii |
Proverbe & zicători
- „A greșit croitorul și s-a spânzurat dulgherul.”Noroc și soartă
- „A greșit croitorul și s-a spânzurat”Muncă și leneMoarte
- „Că a greșit croitorul”Muncă și lene
- „Croitorul umblă cu haina descusută”Muncă și lene
- „Croitorul bun nici un petic lepădă”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică