← înapoi la căutare

croitor

/kro.iˈtor/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din a croi + sufixul -tor.

Definiții

meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.
insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo).
mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor).

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	croitor	croitori
genitiv-dativ	croitorului	croitorilor
vocativ	croitorule	croitorilor
articulat	croitorul	croitorii

Proverbe & zicători

„A greșit croitorul și s-a spânzurat dulgherul.”Noroc și soartă
„A greșit croitorul și s-a spânzurat”Muncă și lene Moarte
„Că a greșit croitorul”Muncă și lene
„Croitorul umblă cu haina descusută”Muncă și lene
„Tot dintr-un croitor croiți”Muncă și lene
„Croitorul bun nici un petic lepădă”Muncă și lene
„A se face croitor”Muncă și lene
„Cât umbra acului pe croitor”Muncă și lene
„Condeiul la scriitor, ca acul la croitor”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică