creier

Etimologie

Din latină cerĕbrum, prin intermediul unei reduceri *crebrum sau c(e)rĕbĕllum.

Definiții

1. partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii și al conștiinței la om, situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale.
2. (fig.) minte, inteligență, judecată.
3. element care organizează și conduce o acțiune.

Declinare

Sinonime: 1: (anat.) (impr.) encefal, 2: (fig.) butuc, deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit