credincios

/kre.din'ʧjos/

adjectiv?

Etimologie

Din credință + sufixul -ios.

(adesea substantivat) care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză.
care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase.

„Câinele în adevăr te latră și te mușcă, dar și este credincios”Animale Prietenie și dușmănie
„Mai credincios lucru este a vedea decât a auzi”Înțelepciune și prostie
„Nu depărta privigherea ta nici de la cel mai credincios”Prietenie și dușmănie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică