← înapoi la căutare

crăci

/krə'ʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din crac.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) crăcăna.

Declinare

CazSingularPlural
verbcrăceacrăceau

crac

/krak/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din bulgară крак (krak) („picior”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89) < proto-slavă *korkъ („membru, mădular”).

Definiții

  1. (pop.) piciorul omului de la coapsă până la călcâi.
  2. fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.
  3. crăcană.
  4. creangă, ramură, cracă.
  5. ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte.
  6. ramificație a unei ape curgătoare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcraccraci
genitiv-dativcraculuicracilor
vocativcraculecracilor
articulatcraculcracii

cracă

/'kra.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din crac.

Definiții

  1. ramură (mai groasă) a unui copac; creangă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcracăcrăci
genitiv-dativcrăciicrăcilor
vocativcracăcrăcilor
articulatcracacrăcile

craca

/kra'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză craquer.

Definiții

  1. (v.tranz.) a descompune prin cracare o substanță organică.

Declinare

CazSingularPlural
verbcracacracau

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică