cotoiul
/koˈto.jul/Etimologie
Din cotoi.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cotoi.
cotoi
/ko'toj/Etimologie
Din cot + sufixul -oi.
Definiții
- (zool.) masculul pisicii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotoi | cotoi |
| genitiv-dativ | cotoiului | cotoilor |
| vocativ | cotoiule | cotoilor |
| articulat | cotoiul | cotoii |
Sinonime: (zool.) motan, pisoi, (pop.) cotoc, (reg.) mârtan
Proverbe & zicători
- „Cotoiul s-a călugărit, și s-a jurat că nu mai mănâncă șoareci.”AnimaleMinciună și înșelăciune
- „Cotoiul s-a călugărit, și s-a jurat că nu mai mănâncă”AnimaleMinciună și înșelăciune
- „Cotoiul dacă îmbătrânește”AnimaleTimp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică