cortul
/ˈkor.tul/Etimologie
Din cort.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cort.
cort
/kort/Etimologie
Din neogreacă κωρτι (kórti).
Definiții
- adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau din mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cort | corturi |
| genitiv-dativ | cortului | corturilor |
| vocativ | cortule | corturilor |
| articulat | cortul | corturile |
Proverbe & zicători
- „A umbla cu cortul”Noroc și soartă
- „A se muta ca țiganul cu cortul”Familie
- „A umbla ca cu cortul”Timp
- „Ia-ți cortul”Timp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică