cornut
/kor'nut/Etimologie
Din latină cornutus.
Definiții
- (și substantivat, f.) (animal) care are coarne.
- cu coarne mari, bine dezvoltate.
Din latină cornutus.
Din corn + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cornuț | cornuți |
| genitiv-dativ | cornuțului | cornuților |
| vocativ | cornuțule | cornuților |
| articulat | cornuțul | cornuții |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) canariță
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică