convinge
/kon'vin.ʤe/Etimologie
Din latină convincere (după învinge).
Definiții
- (v.tranz.) a face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat.
- (v.refl.) a-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva.
Exemple
- L-a convins să vină.
- S-a convins de însemnătatea sfatului primit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | convingea | convingeau |
Sinonime: 1: decide, determina, face, hotărî, îndupleca, (înv.) îndemna, pleca, 2: se încredința, (fig.) se pătrunde