conteni

Etimologie

Origine obscură. Din latină contĭnĕre se potrivește semantic; iar rezultatul con- > cun, în loc de cu-, deși nu pare normal, nu este imposibil (confer cumpăt, cumplit față de cuprinde); însă păstrarea lui t (confer ținea) este mai greu de explicat. Totuși, acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac, II, 651, pleacă de la neogreacă ϰονταίνω (kontaíno, „a apropia, a scurta”); după Pușcariu, Dscor, I, 226-30 și DAR, este vorba de latină cunctināre, în loc de cunctāri („a zăbovi, a șovăi”). S-ar putea admite o contaminare cu *contĕnuāre, în loc de tĕnuāre, („a reduce, a diminua”). Cuvântul apare din primele texte din sec. XVI.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre procese, fenomene etc.) a-și opri desfășurarea.
2. (v.tranz.) (acțiuni) a face să nu se mai producă.

Exemple

• Ninsoarea contenește.

Declinare

Sinonime: 1: se curma, înceta, se opri, se potoli, se sfârși, sta, se termina, (înv. și pop.) (se) ostoi, (prin Ban.) se prorupe, (Mold.) tinchi, (înv.) se precurma, 2: înceta, opri