substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză compte, italiană conto. Confer germană Konto.
Definiții
- socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată.
- evidența acestor operații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cont | conturi |
| genitiv-dativ | contului | conturilor |
| vocativ | contule | conturilor |
| articulat | contul | conturile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză compter, italiană contare.
Definiții
- (v.intranz.) a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva.
- (v.intranz.) a reprezenta o valoare, a avea însemnătate.
- (v.intranz.) (înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) a ține seama de cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | conta | contau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din maghiară konc.
Definiții
- (înv.) grup de 24 de coli de hârtie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conț | conțuri |
| genitiv-dativ | conțului | conțurilor |
| vocativ | conțule | conțurilor |
| articulat | conțul | conțurile |