socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată.
evidența acestor operații.
cont — substantiv
(înv.) grup de 24 de coli de hârtie.
cont — verb
(v.intranz.) a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva.
(v.intranz.) a reprezenta o valoare, a avea însemnătate.
(v.intranz.) (înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) a ține seama de cineva.