condei
/kon'dej/Etimologie
Din neogreacă κονδιλι (kondíli).
Definiții
- unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița).
- (fig.) trăsătură de condei; (p.ext.) moment, clipă.
- (înv.) nume dat unor instrumente cu care se scria.
- creion pentru înnegrirea sprâncenelor.
- (fig.) mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc.
- par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | condei | condeie |
| genitiv-dativ | condeiului | condeielor |
| vocativ | condeiule | condeielor |
| articulat | condeiul | condeiele |