codrul
/ˈko.drul/Etimologie
Din codru.
Definiții
- forma de singular articulat pentru codru.
codru
/'ko.dru/Etimologie
Din latină *quodrum (= quadrum).
Definiții
- (bot.) pădure mare, deasă și bătrână.
- (p.ext.) bucată mare de pâine sau mămăligă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | codru | codri |
| genitiv-dativ | codrului | codrilor |
| vocativ | codrule | codrilor |
| articulat | codrul | codri |
Sinonime: 1: (bot.) pădure
Proverbe & zicători
- „Gât codrul ia mâna asupra mâinii.”Natură
- „Flămândului îi pare miere codrul cel uscat.”Mâncare și băutură
- „Nu e vrednic codrul să-și plătească”Natură
- „Cât codrul în mâna flămândului”NaturăMâncare și băutură
- „Flămândului îi pare miere, codrul cel uscat”Mâncare și băutură
- „Dacă s-ar mai întoarce și timpul ca codrul!”TimpNatură
- „Codrul Cotoșmanului”Natură
- „Codrul, frate cu românul.”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică