codiță
/ko'di.ʦə/Etimologie
Din coadă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui coadă.
- semn grafic care intră în alcătuirea unor litere.
- (fig.) om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș.
- (în legătură cu o știre, un zvon) adaos, înfloritură, exagerare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | codiță | codițe |
| genitiv-dativ | codiței | codițelor |
| vocativ | codiță | codițelor |
| articulat | codița | codițele |