codi
/ko'di/Etimologie
Din coadă.
Definiții
- (v.refl.) a sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva.
- (v.refl.) a se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | codea | codeau |
codiță
/ko'di.ʦə/Etimologie
Din coadă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui coadă.
- semn grafic care intră în alcătuirea unor litere.
- (fig.) om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș.
- (în legătură cu o știre, un zvon) adaos, înfloritură, exagerare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | codiță | codițe |
| genitiv-dativ | codiței | codițelor |
| vocativ | codiță | codițelor |
| articulat | codița | codițele |
Proverbe & zicători
- „A fi codița cuiva.”Prietenie și dușmănie
- „A afla codiță cuiva”Minciună și înșelăciune
- „A fi codița cuiva”Minciună și înșelăciune
- „Nu poți rămâne și cu codița și cu co”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică