cociorvă
/koˈʧjor.və/Etimologie
Din rusă коkeрга (kocerga), ucraineană коkeрха (kocerha).
Definiții
- unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cociorvă | cociorve |
| genitiv-dativ | cociorvei | cociorvelor |
| vocativ | cociorvă | cociorvelor |
| articulat | cociorva | cociorvele |