clei
/klej/Etimologie
Din slavă (veche) *klej.
Definiții
- substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte.
- suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clei | cleiuri |
| genitiv-dativ | cleiului | cleiurilor |
| vocativ | cleiule | cleiurilor |
| articulat | cleiul | cleiurile |